Încă o zi prin Delta Dunării, aprilie 2014
Vorbesc cu câțiva dintre cunoscuți, băștinași deltaici, pasionați pescari de răpitor ... pe considerentul că sfârșitul lunii aprilie ar trebui să fie o perioadă bună pentru știucă și în speranța că-mi voi găsi un partener. Nu este chiar plăcut să mergi de unul singur, nu ești nici măcar în siguranță ... imensitatea deltei cu toate întinderile ei de ape, nu de puține ori ne-a pus în dificultate chiar și pe noi localnicii.
Răspunsurile vin unul după altul: mi-am luat concediu pentru grădină, am de curățat via, pomii, pun răsaduri ... mă simt parcă străin de toate astea. Eu mi-am pus în balcon glastrele cu flori, ce poți face mai mult într-un apartament!
Mda ... îmi fac curaj și seara verific bătrâna mea trusa. Tot moșmondind printre năluci cu un pahar de vin în față, mă cuprinde acel fior, nu aud nici măcar televizorul care prezintă mai mereu aceleași știri. Verific ancorele ce mi se par a nu fi suficient de ascuțite, rectific pe ici pe colo, îmi așez cutiile într-o ordine de mine știută și cu convingere mă reped la una din lansetele de bait-casting. O privesc cu admirație ! Oare câte știuci am prins cu ea? Îmi aleg o mulinetă pe care o verific puțin ... căci astă iarnă oricum le-am făcut revizia la toate. Am uitat ceva?
Pensa, căscătorul, restul echipamentului sunt oricum în barcă ... pregătesc cafeaua pentru dimineață, pun și o sticluță cu specific local, poate întâlnesc un prieten! Mai verific încă odată, adorm ... nu după mult timp sună ceasul deșteptător.
Mă uit pe geam și totul pare să fie în regulă, vântul la fel ca în prognoză, uscat pe jos iar în dana din fața blocului mă așteaptă barca săltând ușor pe câteva valuri. A trecut o altă barcă. Nu sunt din zonă, dar sunt și ei pescari de răpitor. Le străluceau lingurițele pe lansete! Se anunță o zi cu soare. Să mă grăbesc puțin poate îi voi întâlni pe baltă. Cobor și în dană întâlnesc pe unul dintre cei pe care i-am invitat la pescuit. Ne salutăm și încă odată îmi spune că îi pare rău, dar asta face el în fiecare primăvară, se ocupă de grădină. Nu-i nimic îi spun mai în glumă, facem schimb, eu îți dau știucă sărată și tu îmi dai roșii proaspete la vară! Îmi urează stres în fire, așa ca pe la noi și ne despărțim.
După ce am pregătit în grabă barca, încălzesc motorul, iau o gură de cafea din termos și-mi aprind o țigară. Dezleg și pun pe marș ușor înainte. Ajung la tancul de combustibil, alimentez și plec amonte către intersecția cu canalul Busurca. Curentul îmi vâjâie pe la urechi, îndes mai mult șapca pe cap și mă gândesc la prietenul meu care mi-a făcut cadou o pereche de ochelari de schi, Uvex Corus pe care îi folosesc doar în timpul marșului. Îi doresc în gând multă sănătate!
Pe drum, pe canalul Busurca, îmi dau seama că am două posibilități de abordare căci vântul e de la nord și nu depășește 20 km pe oră. Aș putea să mă las purtat de vânt după intersecția cu canalul Vătafu până aproape de intrarea în lacul Roșuleț, asta presupunând să caut știuca pe sub maluri preț de jumătate de zi insistând mai mult pe buzunarele din dreapta, unde știu că de fiecare dată găseam câteva cumetre. Ar mai rămâne jumătate de zi pentru lacul Roșuleț, mai exact în ultimul și cel mai mare buzunar de la nord în imediata vecinătate cu canalul de centură ce duce către Sf. Gheorghe. Parcă e puțin timpul pentru așa o mare suprafață luând în considerare că șansele de a prinde câteva știuci mai mari sunt multe!
În câteva minute sunt în intersecție ... opresc, aprind încă o țigară, mai sorb o gură de cafea și ascult la adăpost vântul, parcă e mai potolit ca la prima oră. S-a ridicat și soarele. Cât fumez mă hotărăsc. Plec în Roșuleț să execut câteva pase pe direcția nord-sud în fundul buzunarului. Lansez la traină preț de cinci șase minute un vobler YOZURI 3D FLAT CRANK TM, interval în care prind trei bibani frumoși pe care în mod firesc îi eliberez căci în această perioadă nu avem voie să-i reținem.
Deja sunt mai relaxat motiv pentru care mă îndrept cu toată viteza către locul vizat. Într-un sfert de oră sunt pe colțul de nord-vest al buzunarului. Pe drum nu am întâlnit nici o setcă! Eram puțin îngrijorat să nu cumva să încurc o mono-filară la elice, asta mi-ar fi răpit ceva din timp. Relaxat total, deloc întâmplător, prind de Struna Kevlar, hand made, un Salmo Slider GT 7 floating. Lansez la aproximativ 35 de metri, cumva spre est, în lungul malului în imediata lui apropiere evoluând-ul în stilul jerking fără a grăbi recuperarea. După nici trei metri atacul a fost surprinzător. Nu se poate! Chiar de la prima lansare! Pun minciogul căci superstiția-mi spune că primul pește nu se eliberează !!!
Fără prea multă greutate și în scurt timp depun pe fundul bărcii o știucă de aproximativ un kilogram și jumătate. Asta e ... va fi o zi plină îmi spun ...
Chiar așa ... a fost !!!
Vorbesc cu câțiva dintre cunoscuți, băștinași deltaici, pasionați pescari de răpitor ... pe considerentul că sfârșitul lunii aprilie ar trebui să fie o perioadă bună pentru știucă și în speranța că-mi voi găsi un partener. Nu este chiar plăcut să mergi de unul singur, nu ești nici măcar în siguranță ... imensitatea deltei cu toate întinderile ei de ape, nu de puține ori ne-a pus în dificultate chiar și pe noi localnicii.
Răspunsurile vin unul după altul: mi-am luat concediu pentru grădină, am de curățat via, pomii, pun răsaduri ... mă simt parcă străin de toate astea. Eu mi-am pus în balcon glastrele cu flori, ce poți face mai mult într-un apartament!
Mda ... îmi fac curaj și seara verific bătrâna mea trusa. Tot moșmondind printre năluci cu un pahar de vin în față, mă cuprinde acel fior, nu aud nici măcar televizorul care prezintă mai mereu aceleași știri. Verific ancorele ce mi se par a nu fi suficient de ascuțite, rectific pe ici pe colo, îmi așez cutiile într-o ordine de mine știută și cu convingere mă reped la una din lansetele de bait-casting. O privesc cu admirație ! Oare câte știuci am prins cu ea? Îmi aleg o mulinetă pe care o verific puțin ... căci astă iarnă oricum le-am făcut revizia la toate. Am uitat ceva?
Pensa, căscătorul, restul echipamentului sunt oricum în barcă ... pregătesc cafeaua pentru dimineață, pun și o sticluță cu specific local, poate întâlnesc un prieten! Mai verific încă odată, adorm ... nu după mult timp sună ceasul deșteptător.
Mă uit pe geam și totul pare să fie în regulă, vântul la fel ca în prognoză, uscat pe jos iar în dana din fața blocului mă așteaptă barca săltând ușor pe câteva valuri. A trecut o altă barcă. Nu sunt din zonă, dar sunt și ei pescari de răpitor. Le străluceau lingurițele pe lansete! Se anunță o zi cu soare. Să mă grăbesc puțin poate îi voi întâlni pe baltă. Cobor și în dană întâlnesc pe unul dintre cei pe care i-am invitat la pescuit. Ne salutăm și încă odată îmi spune că îi pare rău, dar asta face el în fiecare primăvară, se ocupă de grădină. Nu-i nimic îi spun mai în glumă, facem schimb, eu îți dau știucă sărată și tu îmi dai roșii proaspete la vară! Îmi urează stres în fire, așa ca pe la noi și ne despărțim.
După ce am pregătit în grabă barca, încălzesc motorul, iau o gură de cafea din termos și-mi aprind o țigară. Dezleg și pun pe marș ușor înainte. Ajung la tancul de combustibil, alimentez și plec amonte către intersecția cu canalul Busurca. Curentul îmi vâjâie pe la urechi, îndes mai mult șapca pe cap și mă gândesc la prietenul meu care mi-a făcut cadou o pereche de ochelari de schi, Uvex Corus pe care îi folosesc doar în timpul marșului. Îi doresc în gând multă sănătate!
Pe drum, pe canalul Busurca, îmi dau seama că am două posibilități de abordare căci vântul e de la nord și nu depășește 20 km pe oră. Aș putea să mă las purtat de vânt după intersecția cu canalul Vătafu până aproape de intrarea în lacul Roșuleț, asta presupunând să caut știuca pe sub maluri preț de jumătate de zi insistând mai mult pe buzunarele din dreapta, unde știu că de fiecare dată găseam câteva cumetre. Ar mai rămâne jumătate de zi pentru lacul Roșuleț, mai exact în ultimul și cel mai mare buzunar de la nord în imediata vecinătate cu canalul de centură ce duce către Sf. Gheorghe. Parcă e puțin timpul pentru așa o mare suprafață luând în considerare că șansele de a prinde câteva știuci mai mari sunt multe!
În câteva minute sunt în intersecție ... opresc, aprind încă o țigară, mai sorb o gură de cafea și ascult la adăpost vântul, parcă e mai potolit ca la prima oră. S-a ridicat și soarele. Cât fumez mă hotărăsc. Plec în Roșuleț să execut câteva pase pe direcția nord-sud în fundul buzunarului. Lansez la traină preț de cinci șase minute un vobler YOZURI 3D FLAT CRANK TM, interval în care prind trei bibani frumoși pe care în mod firesc îi eliberez căci în această perioadă nu avem voie să-i reținem.
Deja sunt mai relaxat motiv pentru care mă îndrept cu toată viteza către locul vizat. Într-un sfert de oră sunt pe colțul de nord-vest al buzunarului. Pe drum nu am întâlnit nici o setcă! Eram puțin îngrijorat să nu cumva să încurc o mono-filară la elice, asta mi-ar fi răpit ceva din timp. Relaxat total, deloc întâmplător, prind de Struna Kevlar, hand made, un Salmo Slider GT 7 floating. Lansez la aproximativ 35 de metri, cumva spre est, în lungul malului în imediata lui apropiere evoluând-ul în stilul jerking fără a grăbi recuperarea. După nici trei metri atacul a fost surprinzător. Nu se poate! Chiar de la prima lansare! Pun minciogul căci superstiția-mi spune că primul pește nu se eliberează !!!
Fără prea multă greutate și în scurt timp depun pe fundul bărcii o știucă de aproximativ un kilogram și jumătate. Asta e ... va fi o zi plină îmi spun ...
Chiar așa ... a fost !!!